Dacă ai crescut în România și ai auzit termenul de „decrețel”, probabil știi că nu e doar o poreclă, ci o etichetă pentru o întreagă generație. „Decrețeii” sunt copiii născuți după celebrul Decret 770 din 1966, atunci când Nicolae Ceaușescu a hotărât că România are nevoie de mai mulți oameni și a interzis aproape complet avorturile.
Într-o singură mișcare politică, viața a milioane de femei și a milioanelor de copii care urmau să se nască s-a schimbat pentru totdeauna.
Cum au apărut „decrețeii”
Înainte de decret, multe familii foloseau avortul ca metodă de control al nașterilor. Odată cu interdicția, mii de femei au fost puse în fața unei realități dure: fie aduceau pe lume copii pe care nu-i planificaseră, fie riscau viața încercând avorturi ilegale.
Rezultatul? Un adevărat „boom demografic”: în 1967 s-au născut aproape dublu față de anul precedent. Toți acești copii aveau să fie porecliți mai târziu „decreței”.
Cum a fost copilăria lor
Pentru „decreței”, copilăria nu a fost întotdeauna simplă. Școlile erau arhipline, cu clase de 40–50 de elevi. Profesorii nu făceau față, iar manualele și resursele erau limitate.
În spitale, pediatrii și asistentele lucrau în ture epuizante pentru a face față numărului uriaș de nou-născuți. În grădinițe, uneori erau mai mulți copii decât paturi.
Decrețeii au crescut într-o lume în care hrana se găsea cu greu, cozile la magazine erau interminabile, iar părinții lor erau adesea epuizați de munca și lipsurile regimului comunist.
Adolescența și tinerețea decrețeilor
Când au ajuns adolescenți, în anii ’80, România traversa una dintre cele mai grele perioade: frig în apartamente, raționalizarea alimentelor, lipsa libertății de exprimare.
Mulți dintre decreței au fost liceeni sau studenți în decembrie 1989. Ei au fost printre primii care au ieșit în stradă la Revoluție, purtând cu ei furia și nemulțumirea unei generații crescute în lipsuri.
De ce sunt importanți decrețeii azi
Generația decrețeilor este una dintre cele mai numeroase din istoria României. După 1990, ei au intrat masiv pe piața muncii, au devenit profesori, ingineri, medici, antreprenori sau politicieni. Practic, au dus pe umeri mare parte din tranziția post-comunistă.
Termenul de „decrețel” nu e doar o etichetă istorică, ci și o amintire a unei copilării și tinereți trăite sub constrângere, dar și a rezistenței și adaptabilității.
„Decrețeii” sunt copiii unui decret, dar și adulții care au schimbat România după 1989. Ei poartă cu ei povara unei politici dure, dar și forța unei generații numeroase, care a reușit să transforme trauma începutului într-o identitate comună.
